Nadejdii de Elena Farago

Vizualizari: 90


Tu, care vii purtand pe umeri 
Ulciorul plin, 
Tu, care vii
Sa-nviorezi atatea pasari 
Ce mor de sete prin pustii, -Apleaca-te incet si da-le

Sa bea-nsetatelor credinte,
Si viselor ce-au supt doar pacla
Nisipurilor din pustii 

Apleaca-te incet si-ntinde-i 
Dezaripatei nazuinte 
Ulciorul dadator de viata, — intinde-i harul apei vii 
Ce plasmuieste viata noua in pana frantelor aripe 

Tu, care vii purtand pe umeri 
Ulciorul scurtator de clipe, 
Apleaca-te incet si da-le 
Sa bea-
nsetatelor credinti, -Chiar daca-n loc de apa vie 
Le vei turna veninul mortii, 
Apleaca-te incet si toarna-l 
Caci nu te vor simti ca minti 

Ci-ncredintate ca beau viata il vor sorbi cu lacomie,
 -Si, binecuvantand norocul 
Ca ori de unde beau din plin, 
Vor adormi visand ca zboara 
Mai sus decat puteau sa stie, 
Mai sus decat puteau s-ajunga, 
De-n locul dulcelui venin 
Le-ai fi tumat o sorbitura 
De-ntrematoare apa vie, — 
Si le-ai fi dat aevea clipa 
Unui avant cat de senin 

Etichete:
Poezii


Comentarii




Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poeziile sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului