Moartea lui Mihai Viteazul de Dimitrie Bolintineanu

Vizualizari: 23


Pe campia Turzii, pe un verde plai,
Tabara ostirea marelui Mihai.
Acolo, in cortu-i, domnul se gandeste:
Fericirea tarii inima-i rapeste.
Are-o presimtire ce l-a turburat
Si pe mana-i mandra capul a plecat.
In desert speranta inima-i rasfata;
Lacrimile uda ganditoarea-i fata.
Inaintea celor ce il ocolea,
Cu o manta d-aur el se ascundea.
Catre capitanii ce il inconjoara:
- \"Dragii mei! Iertati-mi asta lacrimioara!
E o slabiciune de care rosesc
Toti cati au un suflet tare, barbatesc.
Insa sunt minute cand natura cere
De la cel mai tare partea-i de durere...
Astazi pot sa numar mai la noua ani
De cand noi ne batem cu atati dusmani.
Este-adevarat, am facut, in lume,
Neamului acesta cel mai mare nume.
Insa, ce-i marirea, fara de folos?
Ceea ce-i in noapte focul mincinos!
Singura marirea nu-i destulatoare,
Nu voi foc de stele, ci voi foc de soare.
Cate mii de inimi moartea n-a-nghetat?
Si in cate case dorul n-a intrat?
Tara este-n lacrimi si se pustieste.
Floarea tinerimii campul inveleste.
Si in raza slavei unde stralucim,
Vaz, pe nesimtite noi ne mistuim!
Astazi lupta noastra orice lupta curma;
Ea va fi lovirea cea mai de pe urma.
Astazi este timpul ca sa ispravim.
Sau romani ne pierdem, sau romani traim!\"

Asfel le vorbeste... Dar doi soli sosira,
Doi trimisi ai Bastei. Capii toti iesira.

- \"Basta va trimite? Spuneti ce doreste!
Basta, iara Basta!... nu mai ispraveste!\"
- \"Ce doreste? zice unul din calai,
Basta porunceste la vasalii sai!\"
- \"Sa pornesti indata banda ta in tara!\"
Ii raspunse celalt cu o vorb-amara.
- \"Mergeti, zise domnul, l-al vostru stapan!
Spuneti-i ca nu e inca un roman
Care sa dea arma pan-a nu se bate!
De-i barbat, aice vie a combate!\"
- \"Este timp!...\" sopteste un ucigator.
Celalt trage iute palosul usor
Si c-o lovitura repede si tare
Il implanta-n sanul eroului mare.
Capitanii iute sar, mi-l inconjor,
Dar Mihai le zice: \"Fratilor, eu mor...
Spuneti doamnei mele sa nu se mahneasca
Si-n iubirea tarii fiii mei sa-i creasca.
Cand vor fi in varsta, sa le spuie ea
Ca nu voi razbuna pentru moartea mea;
Numai pentru tara si neatarnare
Sanul lor sa simta sfanta razbunare!
Iara voi, tovarasi, mie imi jurati
Niciodata mana cu strain sa dati!\"

La aceste vorbe cade-ntr-al sau sange.
Toat-a lui ostire cu durere-l plange.
Apele pe cale stau si se opresc;
Pasarile-n aer triste ciripesc.
Moartea cu-a ei mana fata lui atinge;
Inima-i ingheata, vorba i se stinge.
Iar viata-i mandra zboara catre nori,
Ca mirosul dulce unei stinse flori.


Comentarii




Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poeziile sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului