Eremitul din Carpati de Andrei Muresean

Vizualizari: 16


Pe munti, de unde neaua cu greu se dezlipeste,
Intocma ca si muschiul de vechiul sau copaci,
Pe unde om cu suflet atunci numai paseste
Cand oarba soarte-aduce vrun vanator ghibaci;

Aci, sapata-n pietre, se afla-a mea chilie,
Sub fagi carunti de zile, ce nu stiu de sacuri;
Pe unde primavara cu multa maiestrie
Aseaza-ale lor cuiburi ulii, soimi si vulturi.

Un pat, un vas de apa, masuta mea patrata,
Pe dansa tubul magic, de care ma servesc.
Cu-aceste scule simple se afla mobilata
Casuta mea de munte in care locuiesc.

Eu n-am fugit de lume c-ar fi prea pacatoasa,
Cum fac parinti si mame ce intra-n monastiri,
Ducand vieata aspra, nu insa virtuoasa,
Ca-n lume e vartute a fi domn pe simtiri.

Nici cred ca e desearta a omului silinta
Spre tot ce mintea-ncearca, geniu-i deplinit, -
Strabate apa-n piatra si stric-a ei fiinta,
De ce nu chiar si omul cu naltul sau spirit?

O fapta glorioasa, pastrata-n istorie
Din evii barbariei stravechi ce au trecut,
Insufla pana astazi curagi si barbatie
Si-ndeamna-a merge sigur pe drumul inceput.

Pruncutul mic de zile se-mpiedeca si cade,
Se vaieta si plange, se trage-ncetisor;
S-apuca cu iuteala de verice palisade,
Sa-si afle numai scopul de-a merge pe picior.

Popoare sugrumate se lupta cu tarie
A rumpe jugul aspru si mult apasator;
Prin aste insa cheama asupra-si o manie
A celor ce le-apasa, si-n urma-s prada lor.

Ma, toata incercarea de ceata s-apasare,
De sala si sclavie e un triumf parut;
Caci spiritul culturei strabate de mirare
Si viitoru-nvata cu fruct de la trecut.

Martirii legei noua, varsandu-si sacrul sange
In cauza cea morala si plina d-adevar,
Formara o falanga ce nu se mai infrange,
Si care sta din seculi, ca stalpul cel de fier.

Cat pentru-a mea chemare aci-n singuratate,
Va spun ca am placere a fi un privitor
La tot ce se intampla prin urbi, cetati si sate
Prin casa si-n afara la-ntregul nost\' popor.

Ocheanul meu patrunde la Dunare devale
Prin negura din fumul gatlegelor de foc;
Ce fac, ce cocheteaza colo in capitale
Romanii prin saloane, eu vad si-aud de loc.

Din timp in timp voi scrie, sa stie fiecine
Pe cel ce s-amageste prin jucarii pruncesti
De-si vinde fii si mama in urma si pre sine;
Pre cei ce varsa ura in inime fratesti.

Iar daca-un caz fatale ar da vot de pierire,
Stergand din cartea vietei p-acest prea bland popor
Atunci in asta lume neavand vro multamire,
Aci p-o stanca rece doresc ca sa si mor!

Etichete:
Poezii


Comentarii




Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poeziile sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului