Nunta Zamfirei de George Cosbuc

Vizualizari: 21


E lung pamantul, ba e lat,
Dar ca Sageata de bogat
Nici astazi domn pe lume nu-i,
Si-avea o fata, - fata lui -
Icoana-ntr-un altar s-o pui
La inchinat.

Si dac-a fost petita des,
E lucru tare cu-nteles,
Dar dintr-al printilor sirag,
Cati au trecut al casei prag,
De buna seama cel mai drag
A fost ales.

El, cel mai drag! El a venit
Dintr-un afund de Rasarit,
Un print frumos si tinerel,
Si fata s-a-ndragit de el.
Ca doara tocmai Viorel
I-a fost menit.

Si s-a pornit apoi cuvant!
Si patru margini de pamant
Ce strimte-au fost in largul lor,
Cand a pornit s-alerge-n zbor
Acest cuvant mai calator
Decat un vant!

Ca ieri, cuvantul din vecini
S-a dus ca astazi prin straini,
Lasand pe toti, din cat afund
O mie de craimi ascund,
Toti craii multului rotund
De veste plini.

Si-atunci din tron s-a ridicat
Un imparat dupa-mparat
Si regii-n purpur s-au incins,
Si doamnele grabit au prins
Sa se gateasca dinadins,
Ca niciodat\'.

Iar cand a fost de s-a-mplinit
Ajunul zilei de nuntit,
Din munti si vai, de peste mari,
Din larg cuprins de multe zari,
Nuntasi din nouazeci de tari
S-au rascolit.

De cum a dat in fapt de zori
Veneau cu fete si feciori
Trasnind radvanele de crai,
Pe netede poteci de plai:
La tot radvanul patru cai,
Ba patru sori.

Din fundul lumii, mai din sus,
Si din Zorit, si din Apus,
Din cat loc poti gandind sa bati
Venit-au roiuri de-mparati
Cu stema-n frunte si-mbracati
Cum astazi nu-s.

Sosit era batranul Grui
Cu Sanda si Rusanda lui,
Si Tintes, cel cu trainic rost,
Cu Lia lui sosit a fost,
Si Bardes cel cu adapost
Prin munti salhui.

Si altii, Doamne! Drag alint
De trupuri prinse-n margarint!
Ce fete dragi! Dar ce comori
Pe rochii lungi tesute-n flori!
Iar hainele de pe feciori
Sclipeau de-argint.

Voinicii cai spumau in salt;
Si-n creasta coifului inalt
Prin vulturi vantul viu vuia,
Vrun print mai tanar cand trecea
C-un brat in sold si pe prasea
Cu celalalt.

Iar mai spre-amiazi, din departari
Vazutu-s-a crescand in zari
Radvan cu mire, cu nanasi,
Cu socri mari si cu nuntasi,
Si nouazeci de feciorasi
Veneau calari.

Si ca la mandre nunti de crai
Iesit-a-n cale-ales alai
De sfetnici multi si mult popor
Cu muzici multe-n fruntea lor;
Si drumul tot era covor
De flori de mai.

Iar cand alaiul s-a oprit
Si Paltin-crai a starostit
A prins sa sune sunet viu
De treasc si trambiti si de chiu -
Dar ce scriu eu? Oricum sa scriu
E nemplinit!

Si-atunci de peste larg pridvor,
Din dalb iatac de foisor
Iesi Zamfira-n mers istet,
Frumoasa ca un gand razlet,
Cu trupul nalt, cu parul cret,
Cu pas usor.

Un trandafir in vai parea;
Mladiul trup i-l incingea
Un brau de-argint, dar toata-n tot
Frumoasa cat eu nici nu pot
O mai frumoasa sa-mi socot
Cu mintea mea.

Si ea mergand spre Viorel,
De mana cand a prins-o el,
Rosind s-a zapacit de drag, -
Vatavul a dat semn din steag
Si atunci pornira toti sireag
Incetinel.

Si-n vremea cat s-au cununat
S-a-ntins poporul adunat
Sa joace-n drum dupa tilinci:
Feciori, la zece fete, cinci,
Cu zdranganeii la opinci
Ca-n port de sat.

Trei pasi la stanga linisor
Si alti trei pasi la dreapta lor;
Se prind de maini si se desprind,
S-aduna cerc si iar se-ntind,
Si bat pamantul tropotind
In tact usor.

Iar la ospat! Un rau de vin!
Mai un hotar tot a fost plin
De mese, si tot oaspeti rari,
Tot crai si tot craiese mari,
Alaturea cu ghinarari
De neam strain.

A fost atata chiu si cant
Cum nu s-a pomenit cuvant!
Si soarele mirat sta-n loc,
Ca l-a ajuns si-acest noroc,
Sa vada el atata joc
P-acest pamant!

De-ai fi vazut cum au jucat
Copilele de imparat,
Frumoase toate si intrulpi,
Cu ochi sireti ca cei de vulpi,
Cu rochii scurte pana-n pulpi,
Cu par buclat.

Si principi falnici si-ndrazneti,
De-al caror buzdugan istet
Perit-au zmei din iaduri scosi!
De-ai fi vazut jucand voiosi
Si feti-voinici, si feti-frumosi,
Si logofeti.

Ba Penes-imparat, vazand
Pe Barba-Cot, piticul, stand
Pe-un gard de-alaturi privitor,
L-a pus la joc! Si-ntre popor
Sarea piticu-ntr-un picior
De nu-si da rand!

Sunt grei batranii de pornit,
Dar de-i pornesti, sunt grei de-oprit!
Si s-au pornit barbosii regi
Cu sfetnicii-nvechiti in legi
Si patruzeci de zile-ntregi
Au tot nuntit.

Si vesel Mugur-imparat
Ca cel dintai s-a ridicat
Si, cu paharul plin in maini,
Precum e felul din batrani
La orice chef intre romani,
El a-nchinat.

Si-a zis: - \"Cat mac e prin livezi,
Atatia ani la miri urez!
Si-un print la anul! bland si mic,
Sa creasca mare si voinic, -
Iar noi sa mai jucam un pic
Si la botez!


Comentarii



Mai multe de la acest autor



Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poeziile sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului