Unei fecioare de Nichifor Crainic

Vizualizari: 14


Si cand ma uit la tine, frumosii ochi ii pleci. 
Tu stii orice ispita in rugaciuni s-o pleci. 
Iar seara, la icoane, te-nchini si bati metanii, 
De-nfiorari profane te plangi la spovedanii 
Si nu pricepi, frumoaso, ca fara sa fi vrut 
Nesocotesti porunca prin care ne-am nascut.

De cand suna pe lume intaia sarutare
Si pan-la cantaretul ce-ti murmur-o cantare,
Vietile se pleaca aceleiasi puteri
Ce innoieste vietii tot alte primaveri.
Nu simti cum o sopteste din orice colt de gura
Si mii de guri ii canta osana in natura?

N-o scrie-n lung de ceruri siraguri de cocori 
Si calatorii nouri, ca visul plutitori, 
Sarutatori de stele ingemanati cu vantul.

Si marea ce cuprinde cu-mbratisari pamantul 
Si codrul ce-o rasfata in tainele verdetii? 
Iubirea e! 
Iubirea e ambrozia vietii.

Deci lasa caruntetii si griji si spovedanii 
Si vino langa mine cat nu ne-ngroapa anii. 
Sunt nopti cand te-nfioara singuratati ce tac 
Si-atat de-mbalsamate de flori de liliac 
Ca, izvorand din farmece suprapamantene, 
Sta lacrima sa cada pe margine de gene.

Nu va patrunde taina tarziei lor taceri, 
Cand dai de voie totul, primind fara sa ceri, 
Si vei vedea ca nu e pacat si te-i mira 
Ca te-ai temut cand teama zadarnica era, 
Si n-o sa te mai doara obida indoielii: 
Iubire cum e-a noastra e scrisa-n 
Evanghelii.

Etichete:
Poezii


Comentarii




Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poeziile sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului