Durerii de Elena Farago

Vizualizari: 24


Durerea mea !
In parcul ce l-am privit prin spinii 
Insiruiti de paza, pe gardu-ti negru, ieri, 
Erau asa de firavi, in iarba verde, crinii, 
Si n-am putut sa intru, ca nu mi-ai dat
puteri 
Sa-l trag din poarta lantul avarelor
taceri, 
Nici sa-i clintesc pe-o clipa, 
Din gardu-ti negru, spinii !

Si-acuma stau
Si-mi caut in palmele ranite 
Cum ma-ntepara spinii 
Ce mi i-au pus strajerii, 
Neindurati,
In calea najedii chinuite ! 
Cum imi ranira dorul celei mai albe
vreri !
Durerea mea ! 
Ce rude-ti sunt viespele pornite 
Sa-ntepe azi in ginduri 
Cum ma-ntepara, ieri, in palme spinii negri ? 
Ce vitrege puteri 
Stau sa-mi rastoarne-n suflet 
Atitea neurnite 
Si negre lespezi grele 
Pe crinii, ce de ieri 
S-au stramutat 
Din iarba gradinii strajuite 
Si stau sa-mi moara-n cripte zadarnicilor
vreri ? 
Si viespele flaminde le pingaresc
potirul ! 
Si n-am puteri sa-i apar, 
Caci nu pot sa ma-nchin
Durerea mea !
Te-apleaca smerita-n cimitirul
Nadejdilor,
Si spune-mi,
Ca sa-mi mai dai un chin,
Ce ruda ti-i ispita
Ce-mi prihaneste mirul
Prohodului din suflet
Cu dulcele-i venin ?

Durerea mea !
Ce floare schimbata in naluca,
De colo sus,
Din parcul ce n-are spini pe gard,
Veni-va-n ceasul asta tirziu
Sa ne aduca
in fermecata-i cupa 
Doritul pic de nard ?
De stau si astept.

Si-mi pare ca stiu c-are sa vie.
Sa-mi pice-n ochi
Si-n ginduri,
Si-n palmele ce ard
Izbavitorul picur menit sa mi-i invie.
Acolo sus,
in parcul ce n-are spini pe gard,
Toti crinii morti
Toti crinii ce ma robira tie

Etichete:
Poezii


Comentarii




Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poeziile sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului