bootsnipp

George Bacovia

Vizualizari: 80

Nastere:  17 septembrie 1881, Bacau
Deces: 22 mai 1957, Bucuresti
George Bacovia a fost un scriitor roman format la scoala simbolismului literar francez. Pe numele sau adevarat George Vasiliu, s-a nascut in Bacau la 17 septembrie 1881. Este fiul lui Dimitrie Vasiliu, comerciant. Este autorul unor volume de versuri si proza scrise in baza unei tehnici unice in literatura romana, cu vadite influente din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. La inceput vazut ca poet minor de critica literara, va cunoaste treptat o receptare favorabila, mergand pana la recunoasterea sa ca cel mai important poet simbolist roman si unul dintre cei mai importanti poeti din poezia romana moderna.
George Andone Vasiliu (numele de nastere al poetului) s-a nascut in casa comerciantului Dimitrie Vasiliu si a Zoei Vasiliu. Copilul in varsta de doar 6 ani incepe sa invete limba germana. Apoi intre 1889-1890 urmeaza clasa intai la un pension din Bacau. In 1891 il aflam inscris la ?coala Primara Domneasca nr. 1 din Bacau. Trei ani mai tarziu absolva cursul primar, in luna iunie. In acelasi an se inscrie la Gimnaziul Ferdinand din Bacau. Toamna ramane inchis o noapte intreaga, din neatentia paracliserului, in turnul bisericii Precista din orasul natal.
Face cursul primar si gimnaziul in orasul natal, dovedind talent la desen si vioara, urmeaza apoi scoala militara la Iasi, pe care o paraseste, pentru a incheia studiile liceale la Bacau, la liceul „Ferdinand. Debuteaza in cunoscuta revista a lui Alexandru Macedonski, „Literatorul, in 1899, cu poezia Si toate, semnata V. George, si frecventeaza, intre 1903-1904, cenaclul macedonskian. Absolva facultatea de drept la Iasi si Bucuresti, cu licenta luata in 1911. Din 1907 colaboreaza la revista „ Versuri a lui I. M. Rascu; ii gasim arareori numele si prin alte reviste simboliste sau alte reviste de prestigiu ca „Flacara  (din 1912), „Noua revista romana , „ Cugetul romanesc, „ Gandirea . Editeaza, la Bacau, doua reviste literare cu existenta scurta: „Orizonturi noi in 1915 si „Ateneul cultural in 1925. Desi absolva facultatea de drept, nu va profesa niciodata avocatura, starea sanatatii nepermitandu-i sa ocupe decat, sporadic, slujbe marunte, cand in capitala, cand in orasul natal: suplinitor in cateva randuri, sef de birou, copist, ajutor contabil, referent bibliotecar etc.
Volumul de debut, Plumb, aparut in 1916, in plina conflagratie mondiala, nu va beneficia de recunoasterea critica decat in 1923, cand este premiat de Ministerul Artelor. in 1925 este Laureat al Premiului Societatii Scriitorilor Romani, iar in 1934 primeste, impreuna cu Tudor Arghezi, Premiul National de Poezie. in 1932 obtine o pensie din partea Societatii Scriitorilor Romani.
Dupa al doilea razboi mondial, ca si alti mari creatori, Bacovia este marginalizat, apoi complet inlaturat din campul poeziei romanesti. Perioada de tacere va dura pana prin 1956, an din care opera sa, prin reeditare, ajunge din nou in constiinta publicului cititor. Ne aflam insa abia la inceputul reconsiderarii creatiei sale, creatie cu mare influenta asupra liricii moderne. Bacovia moare in Bucuresti la 22 mai 1957.
In 1900 se inscrie la ?coala Militara din Iasi, de unde se retrage in al doilea semestru, neputand suferi disciplina cazona. Compune poezia Plumb, o va finisa totusi abia in 1902. In 1901 se inscrie in cursul superior al Liceului Ferdinand. Absolva liceul din Bacau in 1903.
In 1928 se casatoreste cu Agatha Grigorescu si se stabileste la Bucuresti, unde sotia sa era profesoara. In 1929 retipareste volumele Plumb si Scantei galbene sub titlul Poezii, la Editura Ancora. Reapare sub conducerea sa revista Orizonturi noi. In 1930 este numit referent la Directia Educatiei Poporului. Ii apare volumul Cu voi. Din noiembrie 1930 pana in octombie 1933, locuieste in Bacau, fara serviciu. In 1931 i se naste unicul fiu, Gabriel, iar in 1932 Societatea Scriitorilor ii aproba o pensie lunara de 1000 lei.
Desi poetul s-a format spiritual in climatul oferit de miscarea simbolista de expresie franceza, lirica sa originala depaseste coordonatele simbolismului -romanesc sau european – printr-o voce distincta, cu ample ecouri expresioniste, reliefand un univers inconfundabil. Criticul literar Laurentiu Ulici ii marca dealtfel, transant, apartenenta la expresionism, notand ca „Bacovia este primul nostru expresionist. Mai mult decat Blaga, adica si mai adevarat si mai pur (), iar „atitudinea expresionista nu e nici o clipa la Bacovia o arta poetica; e numai explozia inocenta a unui suflet intru totul primar, care se refuza oricarei didactici, spunan-du-se pe sine, si nu gandindu-se.
Poetul dezvolta un univers liric unic, cu targul de provincie asfixiant, unde „moare poetul, cu ninsori si ploi interminabile, cu boli care contamineaza intreg peisajul, inclusiv oamenii care sunt „ mai bolnavi, mai tristi, penduland intre „parcul devastat cu chioscul in care fanfara nu poate canta, ca si iubita, decat un cantec trist,, funebru , si intre mahalale sordide unde in cazarmi se aud dangate de arma iar la abator „sange cald se scurge pe canal si corbii sunt prezenti sub un cer de plumb. Nu exista in poezia bacoviana un anotimp al revitalizarii. Iarna este o cotropire de alb pana la disparitie, toamna agonizeaza putred eliberand frunzele galbene asemenea oamenilor „bolnavi de cancer si ftizie, vara este caderea, prin descompunere, in anorganic, chiar si primavara, este „o noua primavara de visuri si pareri. Muzicalitatea versurilor, apanajul particularizant al poeziei simboliste, este gafaita, scrasnita, desigur dezarticulat funebra. Poetul nu nuanteaza, ci coloreaza intens, aplica asupra existentei un filtru de culoare care se transforma in sentiment existential: galbenul- culoarea deznadejdii, griul- culoarea lipsei oricarui orizont, negrul— culoarea mortii. Criticul literar Nicolae Manolescu afirma, pe drept cuvant, ca, dintre poetii romani, Bacovia este singurul care a coborat in Infern, de unde ne scoate la suprafata imagini terifiante, agonice; o lume a dezabuzarii in planul constiintei si al existentei. Poezia lui, cum nota acelasi critic literar, se naste „din imposibilitatea de a scrie; el descopera „poezia ca impas. Bacovia dezvolta un univers liric concentrationar, al unei permanente caderi, fara putinta de revenire, cu o obsesie a teluricului, caruia i se refuza zborul. O poezie a imposibilitatii de zbor.
Voce distincta in lirica secolului nostru, Bacovia isi dovedeste modernitatea si prin larga sa audienta si receptivitate in cadrul poeziei actuale. Analizand cu precadere texte publicate de poet in ultimele sale volume, criticul literar Gheorghe Craciun revela in mod deosebit marea tranzitivitate a acestora, calitate care apartine deopotriva poeziei sale, dar si „poeziei care se scrie azi in lume , iar aceasta „schimba fundamental datele problemei. Deci „Bacovia este contemporanul nostru. Cel mai contemporan dintre toti marii nostri poeti ai acestui secol.
Poeziile Plumb, Decor, Lacustra, Tablou de iarna, Note de toamna, Nervi de primavara, Nervi de toamna au aparut in volumul Plumb, Bucuresti, Editura Flacara, 1916;
Scantei galbene a aparut in volumul cu acelasi nume, Bacau, Editura Minerva, 1926;
Destula aparut in volumul Cu voi, Bucuresti, Editura Orizonturi noi, 1930;
Glossa a aparut in volumul Stante burgheze, Bucuresti, Editura Casa Scoalelor, 1946.




Poezii de: George Bacovia


Afisare 2 din 2 Poezii

Nr. Titlu Poezie Evaluare
1 Amurg
2 Alb


Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poeziile sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului